Măsuri de protecție a copilului în familie - 6 sfaturi pentru părinți

13.11.2013


envoyer l'article par mail title=
PDF - 229.7 ko
Măsuri de protecție a copilului în familie - 6 sfaturi pentru părinți

 Cultivaţi bunele obiceiuri în educaţia copiilor,
 Limitaţi timpul petrecut în faţa ecranului,
 Familiarizaţi-vă cu simbolurile grafice de protecţie a minorilor,
 Urmăriţi cu atenţie manifestările copilului / copiilor dumneavoastră,
 Comunicaţi cu copilul/copiii dumneavoastră,
 Deveniţi un părinte şi un telespectator activ.

Bunele obiceiuri în educaţia copiilor

PărinÅ£ii, în funcÅ£ie de pricipiile lor cu privire la educaÅ£ie, trebuie să stabilească de comun acord cu copiii reguli cu privire la alegerea emisiunilor vizionate de copii, la timpul petrecut de aceÅŸtia în faÅ£a televizorului ÅŸi la momentul consacrat acestei activităţi (Citat din : „Écrans et médias, une affaire de famille. Guide parental de l’Union nationale des associations familiales” - Unaf, 2004 http://www.unaf.fr/spip.php?article812)

Fără televiziune înainte de împlinirea vârstei de 3 ani

Este bine să reamintim că televiziunea, cu fluxul său de imagini nu este adaptată copiilor mai mici de 3ani, care au nevoie să intercaţioneze cu persoanele şi cu obiectele aflate în apropierea lor. Între 3 şi 6 ani este necesară limitarea vizionării la programe concepute special pentru cei mici.

Înainte de împlinirea vârstei de 8 ani, pot fi vizionate doar programele pentru copii

Până la vârsta de 8 ani, doar programele pentru copii sunt adecvate : fie că este vorba despre desene animate, despre producÅ£ii cinematografice pentru copii, ori despre emisiuni educative ori documentare. Durata vizionării trebuie limitată, de asemenea. Trebuie selectate programele pe care le pot urmări pentru a învăţa să se orienteze în oferta gnerală de programe.

• Nu este recomandată vizionarea programelor de ştiri împreună cu un copil mai mic de 8 ani, întrucât violenţa reală îl poate afecta mai mult decât cea ficţională.
• Între 8 şi 10 ani alegeţi programele pentru copii şi programele care se adresează întregii familii fără restricţii, încercând să urmăriţi aceste programe împreună cu copilul/copiii dumneavoastră.
• După împlinirea vârstei de 10 ani puteţi diversifica conţinutul de programe vizionat, acordând atenţie în continuare, diferitelor clasificări aplicate programelor în vederea protejării minorilor.

Limitaţi timpul petrecut în faţa ecranului

În general, evitaţi să permiteţi copilului dumneavoastră să petreacă zilnic un timp îndelungat în faţa micului ecran. Încercaţi să priviţi la televizor împreună cu copilul/copiii pentru a dialoga cu el/ei dacă observaţi că este/sunt încercat/ţi de sentimente de teamă sau de unele neclarităţi. Puteţi dezvolta spiritul critic al copilului/copiilor discutând cu el/ei despre ceea ce urmăresc la tv.

• Evitaţi instalarea televizorului în camera copilului. Acest fapt contribuie la izolarea copilului de viaţa de familie şi nu vă permite să ştiţi ce programe urmăreşte copilul.
• Evitaţi practica excesivă a trecerii rapide de la un program la altul în obiceiurile de televizionare ale copilului. Este mai bine să alegeţi un moment precis pentru televizionare şi să încurajaţi vizionarea în totalitate a unui program, mai degrabă decât cea a fragmentării vizionării.
• Asiguraţi condiţiile de luminozitate optică şi de distanţă favorabile vizionării. Rezervaţi timp petrecerii timpului în familie în afara momentelor de televizionare.

Familiarizaţi-vă cu simbolurile grafice de protecţie a minorilor

| AP | 12 | 15 | 18 |

Este necesar să vă ajutaţi copilul să înţeleagă importanţa semnelor de avertizare, spunându-i că şi dumneavoastră vi s-a întâmplat să fiţi şocat de anumite lucruri văzute şi că nu doriţi ca el să aibă o experienţă neplăcută. Ar fi o eroare să lăsaţi copilului impresia că un adult poate viziona orice fără a trăi sentimentul de teamă, angoasă sau dezgust.

Pentru a vă ajuta, s-a întocmit o clasificare a programelor în funcţie de vârstă. Accesul unui copil care are o vârstă mai mică decât cea în care a fost clasificat respectivul program îl poate afecta. Această clasificare este afişată pe ecran, odată cu începerea programului, precum şi pe crawl şi în programele publicate de presa scrisă. Aceste clasificări implun şi difuzarea în anumite intervale orare. Prin urmare, primul lucru pe care îl puteţi face pentru a vă proteja copilul de imagini violente este acela de a alege împreună ce va putea vedea în funcţie de vârstă şi de a-i explica motivele alegerii.

Respectarea acestor avertismente concentrate în simboluri grafice va permite protejarea copilului de vizionarea, în cazul în care este singur în faţa ecranului, unor programe inadecvate vârstei lui. Într-o familie în care sunt fraţi şi/sau surori mai mari aceştia pot fi responsabilizaţi să vegheze la ceea ce vizionează fraţii lor mai mici.

Urmăriţi cu atenţie manifestările copilului / copiilor dumneavoastră

Chiar dacă nu observaţi niciun semn de teamă în comportamentul copilului dumneavoastră atunci când vede o imagine şocantă, efectele se pot manifesta în diverse situaţii, de exemplu, atunci când se stunge lumina sau în timpul somnului. Fiecare copil comunică diferit cu părinţii lui. Este important să ştiţi să recunoaşteţi aceste semne şi să vă gândiţi dacă să le asociaţi cu imaginile pe care le-ar fi putut viziona copilul, în cazul în care această teamă este cauzată de vizionarea unui program.

Comunicaţi cu copilul/copiii dumneavoastră

Cel mai bine este să vorbiţi despre televiziune cu copilul /copiii dumneavoastră

Nu puteţi supraveghea toate programele pe care levizionează copilul/copiii dumneavoastră, acasă sau la prieteni. De aceea, ar trebui să vă propuneţi unele momente în care copilul să aibă posibilitatea să vorbească despre ce a văzut şi a auzit în programele tv şi ce crede în legătură cu acestea.

Dialogul este un mijloc pentru eliminarea stresului şi a angoasei. Un copil, orice vârstă ar avea, are nevoie să comunice direct pentru a se elibera de temeri. Părinţii sunt aceia care se află cel mai aproape de copil/copii pentru a-i asculta şi a le da încredere în forţele proprii.

Impactul imaginilor violente poate fi minimizat atunci cân copilul poate exprima ceea ce a simţit. Dar acest lucru se va petrece rareori din iniţiativa copilului. Îi poate fi teamă ca vorbind să nu se expună ridiculizării, să nu i se interzică accesul la TV, sau pur şi simplu s-a obişnuit cu violenţa. Ne rămâne deci, nouă, adulţilor, să ne asumăm iniţierea conversaţiei cu copilul/copiii.

Dar acesata nu însemnă să puneţi de la început o mulţime de întrebări copilului, pe care el să le considere intrusive. Încercaţi, mai degrabă să-i vorbiţi despre neplăcerile pe care le-aţi avut resimţit la rândul dumneavoastră atunci când aţi urmărit scene angoasante sau care vă provoacă teama. Abordând în acest fel discuţia, copilul nu va mai considera întrebările dumneavoastră intrusive şi va fi gata să se implice în dialogul cu dumneavoastră. Favorizarea acestui dialog este importantă întrucât copilului îi poate fi teamă de reacţiile dumneavoastră. În plus, sensibilitatea unui copil poate fi afectată de imagini sau de situaţii diferite, care pot uimi adulţii, de unde şi necesitatea dialogului pentru a-i înţelege mai bine pe copii.

Dacă un copil observă că un adult este interesat de sentimentele lui, copilul va fi tentat să-i împărtăşească emoţiile. În acest fel va putea să-şi consolideze reperele, reprezentarea normalului şi a anormalului, a corectitudinii şi incorectitudinii.

Deveniţi un părinte şi un telespectator activ

Există mai multe demersuri simple şi indispensabile pentru a deveni părinte şi telespectator. Există, de exemplu, un dispozitiv de blocare automat pentru programele care nu sunt permise copiilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Personalizaţi codul parental pentru a bloca accesul la programe, evitând alegerea combinaţiilor de cifre pe care copiii le-ar putea descoperi uşor. Păstraţi secret acest cod.

Puteţi monta şi alte dispozitive de blocare a accesului. Noile televizoare sau ADSL-uri permit adesea montarea de filtre sau sisteme de control parental în funcţie de canal, intervale orare şi programe.

Încercaţi să limitaţi numărul de ore petrecute în faţa ecranelor (televiziune, calculatoare, telefoane mobile) şi nu pierdeţi contactul cu ceea ce vizionează copiii.

Puteţi contacta serviciile specializate ale Consiliului pentru a formula o plângere cu privire la un program, participând astfel, alături de noi, la protejarea copiilor şi a tinerilor.