Decizia nr. 186 din 10.04.2012

10.04.2012


Trimiteteţi articolul prin email title=

privind respingerea contestaţiei formulate de S.C. OCRAM TELEVIZIUNE S.R.L. împotriva Deciziei C.N.A. nr. 157/27.03.2012

Către

S.C. OCRAM TELEVIZIUNE S.R.L.
Bucureşti, sector 6, Str. Preciziei nr. 3P, lot nr. 1, clădire C6.1, spaţiu birouri şi hală-parter, et. 1, CUI 15994676

Întrunit în sedinţa publică din data de 10 aprilie 2012, Consiliul Naţional al Audiovizualului a luat în discuţie contestaţia formulată de S.C. OCRAM TELEVIZIUNE S.R.L. împotriva Deciziei CNA nr. 157/27.03.2012 prin care această societate a fost sancţionată cu reducerea cu 6 luni a termenului de valabilitate a licenţei audiovizuale nr. S-TV 78.3/05.02.2004, cumulată cu obligaţia de a difuza, în ziua de 29.03.2012, timp de 10 minute, între orele 19.00-19.10, numai textul deciziei de sancţionare emise de C.N.A.

Analizând motivele pentru care se solicită anularea deciziei contestate, membrii Consiliului au apreciat că acestea sunt nefondate şi nu sunt de natură a atrage anularea deciziei, pentru considerentele care urmează:

În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia sancţiunea privind reducerea cu până la jumătate a perioadei de valabilitate poate fi aplicată numai în condiţiile în care în decursul unui an radiodifuzorului i-a fost aplicată de două ori sancţiunea cu obligarea de a difuza timp de 3 ore, între orele 18,00 şi 21,00, numai textul deciziei de sancţionare, considerăm că acesta este nefondat.

Astfel, art. 95 din Legea audiovizualului stabileşte că sancţiunea privind reducerea cu până la jumătate a valabilităţii licenţei audiovizuale poate fi aplicată de Consiliul în următoarele condiţii cumulative:
- în cazul săvărşirii repetate a faptelor prevăzute la art. 90 alin. (1) şi la art. 91 alin. (1);
- numai după aplicarea de cel puţin două ori a sancţiunii privind obligarea radiodifuzorului de a difuza timp de 3 ore, între orele 18,00 şi 21,00, numai textul deciziei de sancţionare.

Dispoziţiile legale menţionate nu prevăd sintagma „în decursul unui an” pentru a putea interpreta că aceste condiţii trebuie îndeplinite într-o anumită perioadă de timp determinată.

În alin. (4) al art. 90 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, legiuitorul a stabilit criterii de individualizare a sancţiunii, iar nu condiţii de aplicare a sancţiunii, şi a avut în vedere posibilitatea aprecierii întinderii unei amenzi sau somaţii aplicate, spre deosebire de sancţiunile prevăzute de art. 95 din Legea audiovizualului care, datorită gravităţii faptei, nu au limite de aplicare, fiind clar stabilite.

Faţă de aceste argumente, membrii Consiliului consideră că decizia contestată este legală, întrucât fapta a existat, iar decizia a fost emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi, în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului respinge contestaţia ca fiind nefondată.